4. Functiile principale ale pestilor

NUTRITIA
Indata dupa iesirea puietului din icra acesta
simte nevoia de hrana. Punga
vitelina, care este o ramasita a icrei, ii asigura
pentru un anumit timp
rezervele de hrana necesare. Dupa resorbtia
pungii viteline, care la
salmonide dureaza obisnuit 4-5 saptamani, puietul
isi cauta hrana necesara.
Hrana pestilor difera dupa specie, ea fiind
compusa din organisme animale
la pestii rapitori si din vegetale sau organisme
animale mici la cei
pasnici.
Salmonidele sunt pesti rapitori. Ele se hranesc in
tinerete (ca puiet) cu
plancton sau cu diferite organisme animale ce
traiesc in apa, ca:
viermisori, melcisiori, etc. In stadiul de adult,
salmonidele consuma fie
viermi si larve de insecte care traiesc in apa, fie
broaste, melci sau
pestisori din speciile cu care vietuiesc impreuna
sau chiar semeni de-ai
lor mai mici. Pestii, in general, inghit hrana fara
a o mesteca. Pentru a
creste un kilogram in greutate, pastravul consuma
intre 3 si 8 kg de hrana.
Pofta de mancare a pestilor este in legatura cu o
serie de factori, ca:
temperatura apei, aciditatea ei si cantitatea de
oxigen dizolvat. Cu cat
temperatura apei este mai scazuta sau mai
ridicata decat cea necesara unei
hraniri normale, cu atat pestele consuma mai
putina hrana, ajungand ca la o
anumita temperatura a apei sa nu mai manance.
Temperatura optima de hranire
variaza de la o specie de peste la alta.
Pastravul se hraneste mai bine intr-o apa care
este neutra sau alcalina si
are un continut de oxigen dizolvat intre 7-8 cm
cubi/litru, decat in apele
acide sau bazice, cu un continut de oxigen mai
mic sau mai mare. Cand
aciditatea si continutul in oxigen au valori limita
pentru viata pestelui,
acesta nu se mai hraneste si, daca ele se mentin
timp indelungat, pestele
se imbolnaveste si moare.

REPRODUCEREA
Maturitatea sexuala la pesti, adica varsta la care
pesti pot sa se
inmulteasca depunand icre sau lapti, difera in
functie de specie. Astfel,
ea este de 2-4 ani la pastrav si lipan si de 5-6
ani la lostrita, in timp
ce unele specii, ca morunul sau specii inrudite ce
acesta, devin mature
sexual abia pe la 15 ani. De obicei, masculii
devin maturi sexual mai
devreme decat femelele.
Reproducerea, adica inmultirea sau peroada cand
are loc depunerea icrelor
si a laptilor, se numeste popular boiste sau
bataie si are loc la
majoritatea speciilor odata pe an: primavara la
majoritatea ciprinidelor,
toamna la unele salmonide si iarna la mihalt,
stiuca etc.
Salmonidele, pesti iubitori de apa rece si bine
oxigenata, urca inspre
izvoare pentru a-si depune icrele. In cadrul
aceleiasi specii sunt insa
pesti care isi depun icrele in apropierea locului
unde traiesc, altii care
urca o distanta mica pe rau in sus si altii care
urca pana in regiunea
izvoarelor.
In timpul boistei salmonidelor, femela insotita de
unul sau mai multi
masculi isi face, cu ajutorul cozii sau botului, un
locsor in pietrisul
curat de la coada baltilor, unde apa este mai
putin adanca (20-30 cm) si
mai lina. Aici, dupa ce isi freaca burta de pietris,
depune icrele care au
culoarea galbena-portocalie. Icrele eliminate sunt
moi si mai putin
sferice. Ele absorb apa, prin orificiul numi
micropil, pana la 20% din
greutate, fapt ce se petrece intr-un interval de
timp de circa 20-30
minute. Dupa depunerea icrelor, acestea sunt
stropite cu lapti de unul din
masculi. Fecundatia este deci exterioara, fapt
pentru care, cu mici
exceptii, pestii nu au organe de copulatie. Dupa
fecundare, icrele sunt
acoperite, cu ajutorul cozii, cu un strat subtire
de pietris. Din numerosii
spermatozoizi eliberati de mascul, unul singur
fecundeaza icra.
Depunerea icrelor are loc in mai multe etape in
cursul aceleiasi zile sau
mai multe zile la rand. Perioada de boiste este in
functie de temperatura
apei. In cazul in care, in perioada de boiste,
temperatura apei scade sau
creste brusc peste cea normala, depunerea
depunerea icrelor inceteaza si ea
are loc mai slab cand apa isi recapata vechea
temperatura.
In timpul boistei, unele ciprinide au pe bot asanumiti
butoni nuptiali,
iar salmonidele capata culori mai aprinse,
imbracandu-si asa-numita haina
de nunta. In aceasta perioada, deosebirea dintre
masculi si femele este
usor de facut, atat dupa culorile mai aprinse ale
masculului, cat mai ales
dupa marimea orificiului genital (pe unde se
elibereaza produsele sexuale),
care la femela este marit si umflat.
Icrele depuse au nevoie pentru dezvoltare
(incubatie) de mai multe zile, in
functie de temperatura apei. Astfel, primavara,
icrele de lostrita si lipan
au nevoie de 20-30 de zile, iar toamna, cele de
pastrav indigen si
fantanel, de 2-5 luni. Pentru ca ele sa se
dezvolte normal au nevoie de apa
curata; namolul le asfixiaza.
In primele zile de incubatie, icrele consuma o
cantitate foarte mica de
oxigen dizolvat, datorita respiratiei reduse a lor.